10/04/2025
𝑶 𝒑𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕 𝒅𝒊𝒏𝒕𝒓-𝒖𝒏 𝒄𝒐𝒍ț 𝒖𝒊𝒕𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒍𝒖𝒎𝒆 – ș𝒊 𝒐 𝒄𝒉𝒆𝒎𝒂𝒓𝒆 𝒍𝒂 𝒃𝒖𝒏ă𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒂𝒄𝒖𝒎 î𝒏 𝒑𝒓𝒂𝒈 𝒅𝒆 𝒔𝒇𝒊𝒏𝒕𝒆 𝒔ă𝒓𝒃ă𝒕𝒐𝒓𝒊!
În satul Izvorul Alb din Bicaz, județul Neamț, trăiesc mai puțin de 100 de suflete. Oameni simpli, curați, dintr-o lume care pare că dispare ușor sub pașii timpului.
Acolo slujește părintele Aurel Florea – un om blând, luminos, cu o inimă mare cât muntele Ceahlău. Este preotul a două sate: Izvorul Alb și Secu. Îl iubește toată lumea, iar el poartă, cu o răbdare rară, toate grijile unei comunități care se chinuie să mai rămână în viață.
Anul trecut, părintele a reușit, după mulți ani de zbucium, să sfințească biserica din Izvorul Alb. O biserică ridicată cu greu, din puținul celor care au mai rămas. Am fost acolo la o slujbă, la începutul iernii. Era atât de frig în biserică, încât am simțit că-mi îngheață oasele. Din gura părintelui ieșeau aburi.
Patru reșouri erau folosite de enoriași și încercau să înfrunte gerul din biserica, dar degeaba. La un moment dat m-am așezat cu picioarele lipite de un reșou pentru că nu mi le mai simțeam de frig.
Atunci mi-am spus că trebuie să fac ceva.
Am strâns câțiva bănuți pentru un instalator și am vorbit cu o firmă care ne-a oferit o centrală și calorifere pe datorie, cu plata în rate.
Și… săptămâna trecută a fost prima slujbă în biserica încălzită și oamenii s-au bucurat de o slujbă care nu le-a încălzit doar sufletele ci și picioarele și mâinile. Dar ratele au rămas. Iar în sat sunt tot mai puțini și tot mai bătrâni. Nu au de unde să ajute.
Așa că m-am gândit să facem o campanie aici, la Londra, în magazinul Las Fierbinți. Știu că printre voi, clienții noștri, sunt oameni cu inimă mare.
Oricine vrea să ajute – cu cât poate, cât îl lasă sufletul – o poate face direct în magazin sau printr-un mesaj către mine.
Nu e vorba doar despre o centrală. E vorba despre un loc unde Dumnezeu încă coboară în tihnă, în satul acela pierdut între munți, unde un preot bun ține aprinsă o lumânare și pentru noi toți.
Vă mulțumesc anticipat!
