Restaurant Lacrimi și Sfinți

Restaurant Lacrimi și Sfinți Restaurantul lui Dinescu Rețete vechi de 100 de ani reinterpretate și reașezate, arome pierdute, arome inventate, toate la un loc.
(2669)

Hamsiile de la Lacrimi și Sfinți par simple.Hamsii. Mălai. Tigaie. Sare.Mujdei lângă.Atât.Doar că după prima nu mai e ch...
10/06/2026

Hamsiile de la Lacrimi și Sfinți par simple.
Hamsii. Mălai. Tigaie. Sare.
Mujdei lângă.
Atât.
Doar că după prima nu mai e chiar atât.
Crocante, sărate, directe. Le iei una câte una și nu prea te mai oprești.
Mujdeiul face restul.
Nu explică nimic. Doar confirmă.
Simple pe farfurie.
Complicate la poftă.

Supa de roșiiLa Lacrimi și Sfinți,supa de roșii nu vine,ci se așază.Roșie ca o searăcare a stat prea mult la soare,caldă...
08/06/2026

Supa de roșii
La Lacrimi și Sfinți,
supa de roșii nu vine,
ci se așază.
Roșie ca o seară
care a stat prea mult la soare,
caldă ca o vorbă spusă încet,
rotundă ca o duminică
fără grabă.
Telefonul pâlpâie pe masă,
se zbate mic,
cu toate veștile lumii
în burta lui de sticlă.
Dar lingura intră în supă
și lumea se oprește.
Nu mai vrei să vezi nimic.
Nu mai vrei să răspunzi.
Nu mai vrei să fii găsit.
Vrei doar să duci la gură
vara asta fiartă,
roșia asta cuminte,
gustul ăsta care știe
să te întoarcă acasă
fără hartă.
Și-atunci,
cu o pace mică
dar adevărată,
pui telefonul deoparte.
Că uneori
nu trebuie să te salveze nimeni.
Ajunge o supă bună.

La Lacrimi și Sfinți, mămăliga a intrat în farfurie cu o dilemă mare cât ceaunul:să se ducă spre cotletele de berbeț sau...
05/06/2026

La Lacrimi și Sfinți, mămăliga a intrat în farfurie cu o dilemă mare cât ceaunul:
să se ducă spre cotletele de berbeț sau spre pastramă?
Cotletele stăteau rumene, obraznice, cu osul ridicat ca un deget de boier flămând. Pastrama, afumată și sigură pe ea, mirosea a drum lung, a han vechi și a pahar care nu trebuie lăsat singur.
Mămăliga se uita când la una, când la alta.
Să fie blândă cu pastrama?
Să se lipească de cotlet?
Să rămână neutră, galbenă și cuminte?
Dar adevărul e altul: poate nu mămăliga nu știa ce să aleagă.
Poate cotletele și pastrama nu știau pe care parte a mămăligii să se așeze mai frumos.
Că la masa asta nu e concurs.
E împăcare.
Berbețul vine cu forță. Pastrama vine cu poveste. Mămăliga le ține pe amândouă în brațe, ca o mamă care știe că băieții se ceartă numai până apare foamea.
Și atunci alegerea devine simplă:
nu alegi.
Le iei pe toate.

03/06/2026

Biftec tartar.
Carne crudă, dar cu educație bună.
Tăiată mărunt, așezată frumos, cu gălbenușul în mijloc ca un soare mic peste poftă.
Aici nu se gătește cu foc.
Se montează cu răbdare, cu muștar, cu ceapă, cu piper, cu sare și cu obraz subțire.
Îl amesteci ușor și, dintr-odată, toate gusturile încep să se învârtă ca o elice în gură.
Un pic de iuțeală, un pic de finețe, un pic de păcat.
La Lacrimi și Sfinți, tartarul nu vine să impresioneze.
Vine să te facă să taci două secunde.
Și asta, în Centrul Vechi, e lucru mare.

01/06/2026

La Lacrimi și Sfinți, papanașii nu vin în farfurie. Vin ca o excursie.
O plimbare prin Munții Papanași, cu vârfuri rumene de gogoși, văi pline de dulceață și poteci albe, pe unde susură smântâna ca un pârâu obraznic.

Urcarea e grea doar până bagi prima lingură. După aceea, nu mai e munte. E fericire cu brânză dulce, dulceață și smântână cât să-ți facă sufletul să-și ia concediu.

Papanași de la Lacrimi și Sfinți.
Muntele pe care îl urci cu lingura.

29/05/2026

Într-o zi, toate cârciumile astea cu suflet vor fi o amintire.

O să povestim despre ele cm povestești despre rudele bune:
că aveau mese de lemn, pahare care știau multe, mâncare cu rost și lăutari adevărați, din ăia care nu cântau pe fundal, ci îți cântau direct în inimă.

Veneau la masă, se uitau la tine o secundă și știau ce-ți trebuie:
o doină, un șpriț, o sarmală, o tăcere sau un refren care să-ți scoată dorul din piept.
La Lacrimi și Sfinți încă mai ținem de lumea asta.

Cu farfurii pline, oameni vii și cântec care nu se descarcă din aplicație.
Pentru că unele locuri nu sunt doar restaurante.

Sunt amintiri care se întâmplă acum.

Unele gesturi sunt aproape artistice.Nu știi exact ce s-a întâmplat.Ai luat o gură din salata asta cu linte, avocado, ar...
27/05/2026

Unele gesturi sunt aproape artistice.
Nu știi exact ce s-a întâmplat.

Ai luat o gură din salata asta cu linte, avocado, ardei copți, ceapă, ulei de măsline și mirodenii… și parcă s-a schimbat lumina pe masă.
Nu e o salată care face paradă.
Nu vine cu fanfară.
Stă cuminte în farfurie și, dintr-odată, îți face poftă de viață, de vorbă, de încă o furculiță.

Și atunci apare replica firească, rostită fără strategie, fără rușine și fără analiză:
Mai adu-mi una.

La Lacrimi și Sfinți, unele stări vin în farfurie.

La Lacrimi și Sfinți, biftecul tartar nu vine cuminte în farfurie. Vine cu satârul în trecut, cu gălbenușul în mijloc și...
25/05/2026

La Lacrimi și Sfinți, biftecul tartar nu vine cuminte în farfurie. Vine cu satârul în trecut, cu gălbenușul în mijloc și cu toate gusturile puse la sfat.

Îl amesteci la masă și, dintr-odată, începe morișca: vită fragedă, ceapă, castraveciori, gogoșari murați, sosuri care nu cer voie și pâine prăjită care ține toată povestea în brațe.

Toate gusturile ți se învârt ca o elice în gură. Ba vine unul acrișor, ba unul iute, ba unul rotund, ba unul care îți spune discret: „mai ia o gură, că n-ai înțeles tot.”

Biftec tartar la Lacrimi și Sfinți.
Nu se gătește pe foc. Se gătește direct în poftă.

Ciorbă de burtă.Nu vine să te impresioneze. Vine să-și facă treaba.E caldă, dreaptă, cu usturoi, smântână și ardei iute....
20/05/2026

Ciorbă de burtă.
Nu vine să te impresioneze. Vine să-și facă treaba.
E caldă, dreaptă, cu usturoi, smântână și ardei iute. Exact cât trebuie. Fără spectacol inutil.
O mănânci și îți revii.
După drum, după frig, după o seară lungă sau după o zi care n-a fost prietenă cu tine.
Ciorba de burtă e simplă:
dacă ți-era foame, îți trece.
Dacă ți-era dor de ceva bun, se rezolvă.
Ciorbă de burtă.
Fără discurs. Cu lingura.

18/05/2026

La Lacrimi și Sfinți, crapul lipovenesc nu vine pur și simplu în farfurie.
El ajunge ca un val mic de Dunăre, prăjit în mălai, cu obraz crocant și poveste pe margini.
Se mișcă totul în jurul lui:
mămăliga stă caldă, ca un mal galben, mujdeiul vine tare din urmă, ca un curent de usturoi, iar dulceața de ardei intră lin, roșie și îndrăzneață, ca apusul peste apă.
Aici nu e doar pește.
E curgere.
E poftă care se rostogolește din furculiță în mujdei, din mujdei în dulceață, din dulceață direct în liniștea aia bună de după prima înghițitură.
Crapul trosnește, mămăliga îl domolește, mujdeiul îl aprinde, dulceața îl împacă.
Și undeva, între toate, Dunărea face un val discret și se mută puțin mai aproape de Centrul Vechi.
Crap lipovenesc.
Cu mămăligă, mujdei și dulceață de ardei.
Că unele valuri nu te udă.
Te fac fericit.

Address

Centrul Vechi, Strada Șepcari 16
Bucharest
030115

Opening Hours

Monday 18:30 - 01:00
Tuesday 12:30 - 02:00
Wednesday 12:30 - 02:00
Thursday 12:30 - 02:00
Friday 12:30 - 02:00
Saturday 12:30 - 02:00
Sunday 12:30 - 02:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Restaurant Lacrimi și Sfinți posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Restaurant Lacrimi și Sfinți:

Shortcuts

Share