21/05/2026
Traversăm o perioadă dificilă, cu semne clare de încetinire economică și risc de recesiune. În acest context, două categorii par deconectate de la realitate.
Prima este statul, care continuă să ignore problemele mediului privat. Nivelul de taxare a ajuns comparabil cu cel occidental, însă calitatea serviciilor publice și standardul de viață rămân la un nivel modest. Cred că ne-am lămurit în privința capacității de reacție a autorităților.
A doua categorie, de această dată din privat, o reprezintă o parte a proprietarilor de spații comerciale. În momentul în care ai nevoie de stabilitate și parteneriat, ești invitat la “renegociere” prin creșterea chiriei, justificată de “creșterea cheltuielilor”. Situația devine cu atât mai absurdă când vii cu date financiare concrete și când performanța proprietarului — vizibilă pe mfinante.ro — nu susține astfel de pretenții. Mai mult, apar clauze contractuale discutabile (de pildă, “garanția nu se returnează”), care pot fi calificate drept abuzive.
Alternativa achiziției nu arată mai bine: prețuri în creștere accelerată, adesea fără justificare prin poziționare, flux de clienți sau randament. Exemplu: un spațiu urmărit de doi ani a urcat de la 68.000 € la 95.000 €, deși este mic, într-o zonă cu trafic redus și cu istoric de neocupare sau rotație rapidă a chiriașilor la chirii de 450–500 €. Am întâlnit și cereri nerealiste (de ordinul milioanelor de euro pentru ~200 mp în zona Gării de Nord) sau propuneri de plată “la negru”.
Este descurajant să constați că, deși ai educație formală, studii de business și experiență în corporație, te confrunți cu practici care penalizează tocmai comportamentul responsabil. În punctul acesta, nu rămâne decât să împărtășim experiențe între colegi de breaslă și să analizăm lucid opțiunile, una dintre ele fiind inchiderea afacerii ( asta d**a 11 ani de munca asidua sa construiesti un brand) si emigrarea cu tot cu aceasta catre occident
Vă las să trageți concluziile, eu ma simt ca un idiot
